Denumita în multe scrieri „Orasul de pe Milcov”, râul pe care voievodul Stefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova si Tara Româneasca în anul 1482, localitatea a intrat în constiinta oamenilor drept „orasul Unirii”. Toponomia orasului Focsani se trage de la numele familiei Focsa, „moldoveni buni si drepti din vremea lui Stefan cel Mare”. Desi atestat documentar din secolul XVI (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Voda din Tara Româneasca arata, într-un document, ca a fost lovit „cu înselaciune pe la Focsani de Ioan Voda”), asezarea de pe Milcov este mult mai veche. Sapaturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focsaniului atesta ca vatra actuala a orasului a fost locuita înca din neolitic, obiectele descoperite apartinând culturii Cris (circa 5000 î.Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III–II î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte marturii ale culturii materiale care au apartinut carpilor si sarmatilor din sec. II-III e.n. Pâna la începutul secolului XVII-lea, Focsaniul era consemnat ca sat, iar dupa anii 1615-1620 se mentioneaza denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importanta asezare între Trotus si Râmnicu Sarat, aflându-se la confluenta drumurilor comerciale ce unesc Tara Româneasca cu tarile din vestul si estul Europei. Un moment important în istoria Focsaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orasul legându-si numele de acest act national pentru totdeauna. La Focsani a functionat, între anii 1859 si 1862, Comisia Centrala însarcinata cu elaborarea legilor comune celor doua Principate, Curtea de Casatie pentru doua Prefecturi (Putna si Râmnicul Sarat), doua tribunale, doua politii, doua sectii ale municipalitatii. În anul 1862 se realizeaza unirea celor doua parti ale orasului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focsaniul devenind resedinta judetului Putna.